Simone de
Beauvoir reprezintă
o figură marcantă a existențialismului și a feminismului din Franța. Simone
este cunoscută pentru lucrarea: ,,Al doilea sex”. Lucrarea ,,Memoriile unei fete cuminți”
evidențiază copilăria scriitoarei dar și perioada de adolescență, de studenție.
Jurnalul abundă în amintiri prin care cititorul se întoarce în timp și se
trezește după o lungă călătorie în Franța din perioada Primului Război Mondial
fix în inima unei familii burgheze cu o credință puternică în Dumnezeu. Familia
lui Simone de Beauvoir este descrisă în acest jurnal. Atât mama cât și tatăl
scriitoarei au fost figuri importante în dezvoltarea sa. Cu toate acestea,
Simone se va diferenția de familia sa încă din perioada adolescenței când
aceasta iese din tiparul vremii și în loc să se căsătorească cât mai curând
alege să își continue studiile și să își urmeze visurile de la vârsta de 15
ani, acela de a preda la un liceu și să scrie cărți. La întrebarea pe care cu
toții ne-o aducem aminte din copilărie: ,,Ce vrei să te faci în viață?” aceasta
răspunde hotărâtă că dorește să devină scriitoare.
În copilărie Simone
are parte de o educație aleasă și mai presus de toate își ocupă mare parte din
timp citind. Pentru noi, niște cititori
ai secolului XXI s-ar putea să ni se pară oarecum ieșit din comun faptul că
mama sa pe lângă faptul că îi recomanda ce să citească la vârsta adolescenței,
îi și lipește anumite pagini din cărți care considera că evidențiază scene nepotrivite
pentru o fată de 15 sau 16 ani. Astfel, Simone începe să citească multe cărți
pe ascuns fără ca părinții ei să știe și să le ascundă după cum mărturisește
sub saltea.
Cartea conturează
personalitatea lui Simone. Aceasta se descrie ca fiind o personalitate
puternică încă de pe când era o copilă. Aceasta crede cu tărie în egalitatea
dintre oameni prin urmare: ,,Pe de altă parte, nu acceptam ideea că un
lucru oarecare, cum ar fi bogăția, poate genera vreun drept sau conferi vreun
merit. Evanghelia propăvăduiește sărăcia. (...) Credeam în egalitatea
fundamentală între oameni.”(de Beauvoir, p. 148) Aceasta afirmă și că o
respecta mai mult pe guvernanta casei, Louise decât orice altă femeie bogată.
Cum părerile
acesteia erau cu totul diferite de societatea în care trăia, aceasta alege să
scrie un jurnal prin care să se cunoască și mai ales să se analizeze într-un
mod obiectiv: ,,Nimeni nu mă accepta așa cum eram, nimeni nu mă iubea: am luat
hotărârea că mă voi iubi de una singură suficient pentru a compensa părăsirea.
Altădată, eram mulțumită de mine însămi și nu încercam să mă cunosc, de acum
încolo, voi căuta să mă dedublez, să mă privec din afară, să mă supraveghez în
Jurnal, stăteam de vorbă cu mine însămi.”(de Beauvoir, p. 217)
Această lucrare
scoate în relief și întâlnirea lui
Simone de Beauvoir cu Sartre. Mai în
vârstă cu doi ani decât ea, Simone îl descrie ca fiind un om cu năzuințe mult
mai puternice decât aceasta: ,, (...) iată că întâlnisem pe cineva în
ochii căruia pornirile mele pătimașe erau sfioase. (...) Mă crezusem o ființă
de excepție pentru că nu concepeam să trăiesc fără să scriu: el nu trăia decât
să scrie.” (de Beauvoir, p. 384) Pentru Simone, Sartre reprezintă
persoana care o completează: ,,jumătatea mea, în care mă regăseam”(de
Beauvoir, p. 389)
,,Memoriile unei fete cuminți” conturează
farmecul franțuzesc din perioada Primului Război Mondial dar și personalitatea
și viața scriitoarei Simone de Beauvoir. În ceea ce privește lucrarea eu o
recomand oricăruia iubește să citească jurnale. Cartea ,,Memoriile unei fete cuminți” a apărut la editura Humanitas în 2011.
