Învățare de Tara Westover

 

    

       Cartea Învățare a apărut în biblioteca mea în perioada în care urmam cursurile universitare de master, în cadrul căruia m-am specializat în domeniul educației și didacticii filologiei. Am avut un curs extrem de interesant despre Managementul educațional, unde primeam foarte multe recomandări ce aveau în vedere opere nonficționale care tratau diverse aspecte ale educației, printre care și opera scrisă de Tara Westover. Ceea ce m-a atras la această carte este faptul că prezintă povestea de viață a autoarei, parcursul ei spre educație și drumul anevoios către realizarea acestui obiectiv.

Tara Westover face parte dintr-o familie de mormoni fundamentaliști, iar tatăl se pregătea constant pentru Apocalipsă și nu credea că proprii copii trebuie să aibă acces la educație.  De asemenea, încrederea în medici nu exista, iar, de cele mai ori, mama era cea care le pregătea diverse leacuri din plante.

Tara a simțit dintotdeauna că nu împărtășește aceeași gândire și și-a dorit cu ardoare să urmeze calea educației. Prinde foarte multă încredere în momentul în care un frate de-al ei, Tyler, se desparte de familie și alege să urmeze cursurile școlii, iar cartea surprinde numeroase reflecții care au în prim-plan un conflict interior puternic, determinat de imposibilitatea de a accede la o învățare superioară din cauza credințelor acestei familii.

Desigur, opera surprinde și momente tensionate, poate mai greu de citit sau de înțeles, deoarece noi nu am cunoscut o asemenea realitate.

Din punctul meu de vedere, cea mai interesantă parte este cea în care Tara ajunge să fie acceptată în cadrul unor studii academice, demonstrând curaj și hotărâre. Inteligența, intuiția, dar și dorința constantă de a afla mai multe despre lume, despre istorie, sunt câteva trăsături importante pentru Tara, care dovedesc că atunci când există curaj și dorință, nimic nu poate sta în calea învățării.

Inițial, este admisă la Brigham Young University și descoperă un nou univers, având o poftă de cunoaștere deosebită, dorindu-și să afle cât mai multe și șocându-și pe alocuri colegii pentru că nu era la curent cu multe aspecte care țin de istorie, nu știa ce a reprezentat Holocaustul, dar punea mereu întrebări profesorilor pentru a-și clarifica noțiunile. Ascensiunea este spectaculoasă, iar ambiția o determină să se perfecționeze, reușind chiar să obțină un doctorat în istorie la prestigioasa universitate Cambridge, însă parcursul său nu a fost deloc ușor.

Până la urmă, această carte este o lecție de viață, o definire a ceea ce înseamnă învățarea în adevăratul sens al cuvântului. Învățarea înseamnă să pui întrebări, să nu îți fie rușine cu ceea nu știi. Altfel, de ce am mai participa la cursuri, de ce ar exista instituții abilitate care să ne formeze, să ne prezinte universul într-un mod autentic?

Învățarea stă în mâinile tale și, dacă alegi această cale, trebuie să știi că drumul este greu, însă va fi încununat cu satisfacția că ai făcut tot ceea ce a fost posibil pentru a te desăvârși din punct de vedere intelectual. 

 

Citate interesante:

 „Când privesc în urmă, îmi dau seama că aceasta a fost educaţia mea, cea care a contat: orele petrecute la un birou care nu era al meu, în care mă chinuiam să-mi însuşesc frânturi de viaţă mormonă, imitând un frate care mă părăsise. Dobândeam astfel o aptitudine esenţială: răbdarea de a citi lucruri pe care nu le înţelegeam încă.”

„Să recunoști nesiguranța înseamnă să recunoști slăbiciunea, neputința și să crezi în tine, în ciuda amândurora. Este o nestatornicie, dar în nestatornicia asta se ascunde o putere: hotărârea de a trăi în mintea ta, nu într-a altuia.”