Fetița căreia nu-i plăcea numele său

   

Cartea pentru copii Fetița căreia nu-i plăcea numele său scrisă de Elif Shafak o are în centrul său pe Sakiz Sardunya, care are o singură problemă: nu îi place numele ei pentru că se traduce „mușcata curgătoare”. Cartea a apărut la editura Polirom în colecția Junior, în anul 2016. Cartea urmărește aventurile în care această fetiță se implică, este un bildungsroman, prin urmare cititorii sunt părtași la maturizarea fetei.

 Colegii o ironizează, iar părinții nu par să o asculte ori de câte ori își pune imaginația la lucru. Mama ei nu știe să îi răspundă tuturor întrebărilor și închide orice conversație cu replica „Punct!” considerând că un om trebuie să fie întotdeauna mulțumit de numele său și nu înțelege de ce fiica sa este atât de nemulțumită. Doamna Hayal, mama lui Sakiz, are o teorie amuzantă pentru a-și determina fata să mănânce sau să își accepte numele. Ea îi spune fie că toate legumele din farfurie se vor supăra pe ea, fie că numele ei se va supăra pe ea și fata va rămâne brusc fără nume.

- Mamă, cum ar fi să găsim un nume nou? întrebase cu ani în urmă Sakiz Sardunya. Pe atunci avea patru sau cinci ani. Încă nu mergea la școală, dar presimțise că numele ei îi va face zile fripte în viitor.

        - Aa, de ce, copilul meu? Se poate ca un om să nu-și iubească numele? îi răspunsese doamna Hayal, încruntându-și sprâncenele subțiri. Mare rușine, nici să nu aud. După aceea, numele tău se va supăra pe tine.

- Se va supăra? întrebase Sakiz Sardunya îngrijorată.

- Sigur că da. Apoi ai să rămâi brusc fără nume (…) Să nu cumva să îți superi numele! Punct! (Shafak, 2016:17)

Cu toate acestea, Sakiz Sardunya este cu totul și cu totul deosebită, deoarece este printre puținii copii care adoră să citească și să își scrie toate experiențele și emoțiile într-un jurnal denumit de ea Copacul Bătrân. 

Pe când se afla în biblioteca școlii, Sakiz Sardunya vede un glob fermecat pe care îl ia acasă. Acest glob devenea activ doar în preajma cărților, primind energie de la ele, lucru pe care îl constată și Sakiz Sardunya în momentul în care ajunge acasă și vede că obiectul magic începe să își schimbe culoarea atunci când este așezat lângă cărți. 

            Fata nu apucă să îi spună mamei nimic despre glob, deoarece doamna Hayal o anunță că în scurt timp va trebui să meargă la bunici fiindcă părinții trebuie să plece într-o călătorie neprevăzută. 

Aflată la bunici face cunoștință cu două personaje fantastice, Zeliș și Asutay, locuitori ai celui de-al optulea continent și astfel face trecerea din tărâmul real, în cel fabulos. Acesta este un spațiu care se află în strânsă legătură cu creativitatea și imaginația copiilor. Sunteți curioși să aflați legătura dintre cele două continente? Tărâmul fermecat înflorește în momentul în care un copil citește o carte și se transformă în deșert atunci când aceștia uită de cărți și își petrec cea mai mare parte din timp în fața calculatorului.

Sakiz Sardunya este hotărâtă să îi ajute pe Zeliș și pe Asutay să se întoarcă acasă, în tărâmul imaginației și să salveze cel de-al optulea continent. Zeliș și Asutay nu se pot întoarce în Alfabestan din cauză că Sakiz Sardunya adusese globul magic la bunici, un loc lipsit de cărți și astfel nu putea fi activat. Obiectul magic funcționează ca o busolă care se conectează la brățara magică a celor două personaje fantastice. Înainte să plece cu ei în călătoria fantastică, Sakiz Sardunya duce globul într-o librărie din cartierul bunicilor pentru că fără puterea lui nu ar fi putut să îi ajute pe Zeliș și Asutay să găsească drumul spre casă. În continuare, cei trei călători primesc indicații de la glob până când, la un moment dat, semnalul devine din ce în mai slab.

Cei trei călătoresc pe un cal înaripat până în Pădurea alternativelor, unde trebuie să facă o alegere importantă. Care este drumul cel bun spre Alfabestan? Prin tărâmul Aerului, al Pământului, al Focului sau al Apei? Doar un singur drum este corect!     

Sunt multe scene interesante în acest basm care pot pune pe gânduri și un adult. Una dintre acestea are loc chiar și în biblioteca de unde Sakiz Sardunya împrumuta des cărți. După ce fata găsește între cărți un glob magic pe care îl ia cu ea, bibliotecara îi spune fetei că ori de câte ori recitește o carte va descoperi noi interpretări asupra acesteia fiindcă cititorul se află într-o continuă dezvoltare. Practic, replica bibliotecarei este o mică lecție de teorie literară pe înțelesul copiilor:

- Întotdeauna recitesc cărțile care mi-au plăcut. Și știi de ce? Rămân întotdeauna surprinsă. Pentru că atunci când le recitesc parcă nu mai sunt aceleași. Mi se par altfel. (Shafak, 2016:60)

Un alt moment important în dezvoltarea personajului central feminin este cel în care fata își dă seama că trebuie să aibă întotdeauna încredere în forțele proprii, altfel cei din jurul ei îi vor ghici slăbiciunile. Sakiz Sardunya se află în tărâmul Pământului și trebuie să răspundă la câteva ghicitori pentru a trece un pod. O zână este cea care alege cât de grele sau cât de ușoare sunt întrebările, în funcție de încrederea pe care o aveau cei din fața ei. Sakiz Sardunya își dă seama de acest lucru și hotărăște că stima de sine este cea mai importantă în viață.

                                                                        ilustrație realizată de Zafer Okur

- Eu am înțeles cum gândește zâna aceasta. Ne citește temerile. Cu cât vom avea mai multă încredere în noi, cu atât întrebările vor fi mai ușoare. Cu cât ne facem mai multe griji, cu atât întrebările devin mai grele. (Shafak, 2016:113)

Sakiz Sardunya are o idee genială prin care vrea să salveze tărâmul fermecat și crede că fiecare copil are idei creative: le oferă copiilor multe foi ca să scrie compuneri imaginative, iar continentul începe să înflorească, apele curg și inundă deșertul, aducând totul la viață.

Într-un final, fata își acceptă numele, îi ajută pe Zeliș și Asutay să ajungă acasă și reflectează asupra celor ce i s-au întâmplat pe tărâmul magic scriind în jurnal următoarele:

                                                                             ilustrație realizată de Zafer Okur

Ceea ce m-a impresionat la această carte este că după ce basmul s-a încheiat, sunt propuse diverse activități care să stimuleze gândirea critică și creativă a copiilor.

În concluzie, acest basm este unul modern adaptat nevoilor copiilor din ziua de astăzi și părerea mea este că poate fi studiat și la școală, în paralel cu un basm românesc.