Val și Cetatea Sufletelor de Ana Alfianu

 

Ana Alfianu este o artistă în adevăratul sens al cuvântului. A urmat studii care au drept profil arta plastică și decorativă, iar pe lângă talentul pe care îl are în acest domeniu, stăpânește și puterea cuvintelor, modelând noi universuri ficționale.

         Val și Cetatea Sufletelor de Ana Alfianu a apărut în anul 2017, la editura Humanitas Junior, fiind o definire metaforică a copilăriei, dar și a vieții în sine. Timpul stă în loc pentru ca cititorul să empatizeze cu personajele și să își reamintească de frumoasa perioadă a copilăriei. Cartea este ilustrată cu măiestrie de către autoare, iar imaginile sunt o încântare, evidențiind imaginație, delicatețe și sensibilitate. 

Val și Cetatea Sufletelor este o carte minunată atât pentru copii, cât și pentru adulți, avându-l în prim-plan pe Val, un băiat de 10 ani care este un mare visător, ca orice copil.

Acesta își dorește din tot sufletul să ajungă în Cetatea Sufletelor, deoarece este convins că acolo se va reîntâlni cu bunicul său și că poate îl va readuce acasă. Ceea ce nu știe Val este că nimeni nu se mai întoarce din această cetate și, în plus, este foarte greu să ajungi acolo. Călătoria lui Val devine una inițiatică, în care se va descoperi pe sine și va înțelege mai bine felul în care este construită lumea. Marea trecere este și ea o parte importantă din parcursul unei ființe, un moment încărcat de mister, iar Val trebuie să descopere acest aspect.

Ambițios din cale afară, Val o întâlnește pe Malila, țestoasa zburătoare și prietenoasă, care dorește să își revadă frații dispăruți tot în Cetatea Sufletelor, astfel acceptând să pornească în această minunată aventură împreună cu Val.

Drumul lor nu este unul ușor, iar pe parcurs descoperă puterea cuvintelor, cele care pot construi un nou univers, dar și puterea viselor. De asemenea, Val și Malila află despre cât de importantă este ascultarea, dar și despre armonia pe care muzica o readuce spiritului.

De departe, secvența mea preferată este cea care descrie momentul când cei doi ajung în fața Eleicalavorturna și află despre puterea vindecătoare a poveștilor. Înțeleapta caracatiță le utilizează drept panaceu, iar rănile sufletului își găsesc alinare, până la urmă, iar Val și Malila se confruntă tot cu o durere profundă, determinată de pierderea persoanelor dragi. Mărita Ela îi va ajuta să își înceapă aventura spre Cetatea Sufletelor.

Pădurea Tăcerilor, Insula Apelor și Palatul Lunii reprezintă doar câteva spații fantastice în care Malila și Val ajung, descoperind de fiecare dată o nouă lecție de viață.

 

Un fragment care să îți stârnească curiozitatea:

         „Fiecare vietate de aici are cântecul sau poezia sa, pe care nu le poate uita niciodată. Pe măsură ce înaintează în vârstă, vietatea învață cântece și poezii noi sau le compune ea însăși, dacă are har. (...) Apoi, într-o zi, când se simt pregătiți, pleacă în lume purtându-și cântecul. Nu au o țintă anume. Cântecul sau poezia îi îndreaptă acolo unde este nevoie de ei, mai sigur decât cea mai precisă busolă.” (Alfianu, 2017:92)

,,Val, Cetatea Sufletelor nu este o cetate a Spațiului, ci a Timpului. Nu este un oraș pe hartă, ci un moment, o Oră potrivită la care ajunge fiecare când îi e sortit.” (Alfianu, 2017:100)