O logodnă foarte lungă de Sébastien Japrisot

O logodnă foarte lungă este ultimul roman al scriitorului francez Sébastien Japrisot, cel care a fost comparat cu Graham Greene. Cartea a apărut la editura Nemira în traducerea Mihaelei Stan. Este o operă scrisă în patru ani, iar acest lucru se observă din construcția subiectului și a personajelor. Scriitura este atât de veridică încât pare că cititorul ia parte la acțiune, sensibilitatea subiectului fiind cea care atrage cititorul în jocul subtil al lecturii.  

Cartea spune povestea de dragoste dintre Mathilde și Manech, însă în prim plan este conturarea ororilor din război. Eroina romanului nu vrea să creadă că logodnicul ei este mort pe front și pornește o investigație pe cont propriu care scoate la iveală cele mai crunte scene din război. Manech, împreună cu alți patru camarazi, s-au automutilat cu gândul că vor fi eliberați și lăsați să plece la familiile lor. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cei cinci ajung să fie condamnați și trimiși în Picardia înzăpezită, în tranșeele inamicului, având șanse mici de supraviețuire.  

Căutarea lui Manech se dovedește a fi grea, însă personajul feminin impresionează cititorul prin curajul pe care îl are și prin determinarea de care dă dovadă strângând toate informațiile necesare care o fac să recompună întreaga poveste pas cu pas, ca într-un puzzle.

Mathilde îl iubește pe Manech, iar el o iubește pe Mathilde atât de mult încât ea este convinsă că, dacă ar fi murit după cum susține un bărbat care a reușit să scape din război, ar fi știut cumva. Eroina de numai nouăsprezece ani întreține o corespondență cu iubitele și soțiile celor care au fost implicați în război, de la care află diverse informații pe care le notează cu atenția unui detectiv.

Cu bustul plecat înainte, agățată cu o mână de fotoliu, iar cu cealaltă mângâind mahonul lădiței de la Manech, Mathilde le spune coborând vocea, ca să le atragă mai bine atenția: În această cutie se găsește istoria uneia dintre viețile mele. Și vedeți voi, o povestesc la persoana a treia, ca și cum aș fi altcineva. Știți de ce? Fiindcă mi-e frică și mi-e rușine că atât pot eu și că nu voi ajunge la capăt. (Japrisot, 2018:135)

Cititorul trebuie să știe că lectura acestei opere nu este ușoară și se aseamănă și ea cu rezolvarea unui puzzle. De asemenea, romanul este o adevărată pledoarie pentru iubire, acel sentiment care te leagă irevocabil de o anumită persoană. Mai presus de toate dragostea înseamnă sacrificu, răbdare și curaj.

Oare reușește Mathilde să îl găsească pe Manech? Dacă îl va găsi, totul va fi ca la început sau războiul a reușit să distrugă destinul unor tineri la început de drum? Toate răspunsurile le veți găsi în carte.

Altfel...și totuși Alice

Altfel…și totuși Alice este un roman scris de Lisa Genova care a apărut în 2015 la Editura Trei. Cartea atinge o temă destul de interesantă și sensibilă, schimbarea vieții lui Alice Howland sub influența Alzheimer-ului. Se citește extrem de repede și termenii medicali sunt foarte bine explicați. Lisa Genova a obținut doctoratul în neuroștiințe la Harvard și semnează articole pentru National Alzheimer’s Association.

Alice Howland este eroina cărții și are o viață perfectă la 52 de ani. Este profesoară de psihologie la Harvard, participă la toate conferințele importante, coordonează numeroși doctorazi și cea mai importantă realizare a ei este cartea scrisă împreună cu John, soțul ei care este profesor tot la Harvard. Este împlinită atât pe plan personal cât și profesional. Are trei copii care încearcă să își facă o carieră: Anne în Drept, dar dorește din toată inima să devină mămică, Tom vrea să fie medic, iar Lydia vrea să urmeze cursuri de actorie.

Alice își dă seama că memoria îi joacă feste și consultă un medic specialist. Află cu stupoare că are Alzheimer precoce și astfel toată viața ei se va schimba. Face față cu greu să mai predea și are momente în care nu își amintește ce a spus tocmai acum două minute. Studenții își dau seama și este nevoită să își dea demisia de la Harvard.

Din acest moment începe o adevărată aventură pentru că își dorește să înființeze un grup de sprijin pentru bolnavi cu scopul de a se întâlni și a împărtăși felul în care fac față Alzheimer-ului.

Reușește să înființeze aceste întâlniri și tot ce își dorește de la cei care o înconjoară este să o ajute să se mobilizeze pentru a trăi cei mai frumoși ani și să nu îi limiteze viața. De asemenea, autoarea surprinde foarte bine relațiile protagonistei cu familia ei care depune toate eforturile ca ea să fie un om normal.

Cea mai frumoasă scenă este cea în care copiii ei se înregistrează împreună cu tatăl lor pentru a realiza niște filmulețe pe care să le poată urmări mama lor astfel încât să nu uite niciodată momentele frumoase din familia lor.

Cartea a fost ecranizată, iar Julianne Moore joacă rolul personajului central. Trailerul poate fi vizualizat accesând următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=ZrXrZ5iiR0o.