Kinderland de Liliana Corobca

 

Valori/ teme: familia, relația soră-frați, imaginea satului moldovenesc (a cadrului rural în general), problemele cadrului rural, copilăria, școala

Personaje: Cristina, Dan și Marcel

Cristina, o fată de doispreze ani, este nevoită să aibă grijă de frații ei mai mici, întrucât părinții sunt plecați în străinătate după „bani lungi”, muncind pentru bunăstarea familie. Mama și tata uită cel mai important aspect și anume, construirea unei relații emoționale, psihologice cu proprii copii. Astfel, opera atinge o problemă importantă a societății, migrarea adulților spre o țară mult mai dezvoltată din punct de vedere economic, care are perspective mult mai bune în privința locurilor de muncă și a salariilor. Asemenea Cristinei sut foarte mulți copii, care sunt lăsați singuri în țara natală, sau, în cel mai bun caz, în grija unei bunici care, desigur, nu poate substitui rolul părinților.

Atât Cristina, cât și frații ei resimt acut lipsa părinților, dorindu-și ca aceștia să se întoarcă acasă și să nu mai plece niciodată, deoarece banii nu sunt singurul aspect important. Fata se maturizează rapid și încearcă să își continue studiile, dar în același timp își dezvoltă competențe specifice unei persoane care înfruntă greutățile din mediul rural.

De asemenea, în carte se conturează și o perspectivă asupra copilăriei din cadrul rural, una lipsită de grijile tehnologiei, trăită din plin în cadrul natural, care are drept axis mundi nucii, copacii simbol ai vieții.

Mai mult, opera reliefează și greutățile elevilor din mediul rural, unde nu există atâtea resurse educaționale, iar profesorii nu sunt întotdeauna calificați. Imaginea cadrului didactic care i-a marcat parcursul educațional Cristinei, este doamna profesoară de chimie, ce intuiește necazurile fetei, chiar și foamete prin care trece și o sprijină din punct de vedere emoțional. De asemenea, se precizează că fata are înclinații spre acea disciplină, dar grijile existenței intervin de multe ori, iar învățatul ajunge pe un plan secundar.

Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung de Fredrick Backman

 

Uneori, cele mai dureroase povești nu sunt cele despre moarte, ci despre uitare. Și în fiecare dimineață drumul spre casă devine tot mai lung este o nuvelă sensibilă în care Fredrik Backman vorbește despre una dintre cele mai cumplite boli ale memoriei și despre felul în care aceasta schimbă nu doar viața celui diagnosticat, ci și a celor care îl iubesc.

Noah încearcă să înțeleagă de ce bunicul său devine, pe zi ce trece, tot mai greu de recunoscut. Memoria îi alunecă printre degete, iar realitatea familiei se destramă treptat în fața bolii Alzheimer. Pentru un copil, este o lecție dureroasă despre fragilitatea vieții și despre neputința de a opri timpul.

Ceea ce face această nuvelă atât de specială este relația dintre Noah și bunicul său. Dialogurile lor sunt pline de tandrețe, iar fiecare conversație devine o încercare de a salva câte o amintire înainte ca aceasta să dispară pentru totdeauna. Prin rememorarea momentelor care i-au definit viața, Noah încearcă să îi ofere bunicului încă o șansă de a-și regăsi propriul trecut.

Bunicul este mai mult decât o figură protectoare. El este omul care l-a învățat pe Noah să privească lumea cu curiozitate, să pună întrebări și să aibă curajul de a încerca, chiar și atunci când eșecul pare inevitabil.

La fel de emoționantă este și relația dintre bunic și bunică. Backman surprinde o iubire matură, construită în timp, în care respectul, răbdarea și devotamentul cântăresc mai mult decât orice declarație grandioasă. Este genul de iubire care nu se diminuează odată cu trecerea anilor, ci se transformă într-o prezență liniștitoare, capabilă să reziste chiar și atunci când amintirile încep să se stingă.

Deși este o nuvelă scurtă, povestea are o forță emoțională impresionantă. Fredrik Backman reușește să vorbească despre Alzheimer cu delicatețe, dar și cu sinceritate, amintindu-ne că, atunci când memoria se pierde, iubirea rămâne adesea ultimul limbaj pe care sufletul îl mai înțelege.

Valori/ Teme abordate: familia, iubirea, relația bunic-nepot, bunic-fiu, boală

Citate reprezentative

,,De fapt, nu știm. Știm atât de puțin despre cum funcționează creierul. E ca o stea care se stinge.”

,,Cine se grăbește să trăiască, se grăbește să piardă.”

,,Singura dată când eșuăm e când renunțăm să mai încercăm.”

,,Știu că-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung acum. Dar eu te-am iubit pentru creierul tău, pentru lumea ta lăuntrică. Întotdeauna a fost mai mare decât a tuturor. Încă a rămas mult din ea.”