S-a scris foarte mult despre
această situație specială: pandemie, stare de urgență, isterie socială,
responsabilitate, dar s-a scris și mai mult despre Educație. Ce facem cu
școala? Ce facem cu examenele? Cum evaluăm munca elevilor în mediul online? Și
alte mii de întrebări au fost avansate și dezbătute în spațiul public.
Într-adevăr, nu avem un învățământ digitalizat, dar există
profesori care își doresc cu ardoare să se perfecționeze, chiar dacă acest
lucru înseamnă să descopere totul pe cont propriu, să deslușească singuri
setările aplicațiilor sau să investească din propriile economii pentru a urma
diverse cursuri. Știm cu toții că sunt și excepții de la această afirmație, dar
oare nu în fiecare domeniu există asemenea oameni?
După ce am terminat facultatea, mă visam profesoară de
limba și literatura română, dar nimeni nu ne-a învățat ce înseamnă să fii
profesor în mediul online și nici nu ni s-a vorbit despre pericolele
digitalului. Eu m-am adaptat imediat. Am observat că pot să găsesc mereu
soluții favorabile elevilor pentru că educația trebuie să continue.
Am
descoperit cât de multă încredere pot să am în elevii mei, am acceptat cu
ușurință că nu le știu pe toate când vine vorba despre programe care oferă
conexiune audio-video la distanță. În schimb, elevii erau deja experți. Nicio
problemă, cu ajutorul lor mi-am însușit multe cunoștințe. Pentru un moment am
făcut schimb de roluri, o inter-învățare benefică.
Ulterior, am descoperit cât de frumos este să te
înregistrezi cu telefonul, predând pentru ca elevii tăi să te
asculte cu ajutorul căștilor. Predarea se realiza și online, însă pentru
siguranță am vrut să mă și înregistrez. Nu am crezut că vor fi interesați, dar
m-am înșelat profund.
Apoi, m-am bucurat că această perioadă a născut în mine dorința
de a utiliza mai multe aplicații didactice creative. Am descoperit o ambiție
extraordinară de a duce mai departe clubul de lectură. Am mutat totul pe Zoom
și Google Classroom, construind acolo un loc atât de cald încât fiecare să își
poată exprima liber părerea. Eram închiși, izolați, fiecare în căsuța lui, dar
nu ne-a luat nimeni conexiunea intelectuală. Dorul de predare, de elevi, a fost
alinat.
Am propus elevilor filme, au realizat proiecte frumoase
în echipă și jurnale de lectură pentru respectivele capodopere cinematografice.
Au cooperat atât de bine la distanță, încât nu s-a simțit că lucrările trimise nu
ar fi închegate.
Despre elevii mei am descoperit și mai multe. Deschiderea,
răbdarea de a explica acest mediu complex al digitalului, adaptarea la
aplicațiile utilizate și faptul că au continuat cu aceeași perseverență să
învețe. Am citit și corectat numeroase teme scrise cu stiloul pe caiet, apoi fotografiate
și încărcate pe platforma digitală. Recunosc că abia așteptam să primesc o notificare
pentru a descoperi și mai multe eseuri, compuneri, proiecte sau interviuri
minunate. De asemenea, am fost mai atentă la dorința lor de a se corecta, de a
demonstra că au înțeles unde au greșit. Mulți au trimis temele refăcute și nu
pot să nu apreciez acest lucru.
Nu idealizez învățământul online. Are atât plusuri, cât
și minusuri, dar cu siguranță o să facă parte din amintirile mele și, până la
urmă, a fost o perioadă în care ne-am perfecționat într-un mod inedit. Nu spune
nimeni că e ușor. Nu, nu este deloc, iar cei care stau pe margine și nu sunt
implicați în procesul educativ nu vor înțege niciodată ce înseamnă să rezolvi
subiecte pentru Examenul național de Bacalaureat pe Zoom. Profesorul trăiește
de multe ori pentru a înălța elevul. Îl ia pe umerii lui, dar are grijă să îi
dezvolte și o anumită independență. Iată frumusețea profesiei mele.
Înregistrările vocale au fost foarte utile si consider că au făcut procesul de învățare într-adevăr degajat��
RăspundețiȘtergere