„Până la sfârșitul verii” de Abby Jimenez– șase întâlniri, un destin și o iubire care vindecă

 

Romanul semnat de Abby Jimenez îi aduce în prim-plan pe Emma și Justin, doi tineri care par să fie urmăriți de același ghinion în dragoste. De fiecare dată când încep o relație, partenerii lor își găsesc, paradoxal, adevărata jumătate imediat după despărțire, în timp ce ei rămân cu sentimentul că nu își vor întâlni niciodată sufletul pereche.

Dezamăgit de acest șir nesfârșit de coincidențe, Justin decide să își spună povestea într-o postare pe Reddit, curios să afle dacă mai există persoane care trec prin aceeași experiență. Mesajul său ajunge la Emma, o asistentă medicală aflată într-o situație similară. Pe lângă faptul că nu reușește să își găsească marea iubire, Emma nu și-a găsit încă nici locul pe care să îl numească „acasă”. Lucrând prin detașări temporare în diferite state americane, aceasta își schimbă frecvent locul de muncă, sperând că, într-o zi, va descoperi atât orașul în care își dorește să rămână, cât și omul alături de care să își construiască viitorul.

Intrigată de povestea lui Justin, Emma îi scrie, iar între cei doi începe o conversație care îi apropie tot mai mult. În cele din urmă, acceptă să se mute temporar în Minnesota, unde Justin locuiește, și să își caute un nou post de asistentă medicală. Cei doi pun la cale un plan cât se poate de neobișnuit: vor ieși împreună de șase ori, convinși că astfel vor reuși să rupă „blestemul” care pare să le urmărească viața sentimentală.

Numai că planurile lor sunt date peste cap de propriile sentimente. Între Emma și Justin se naște o poveste de dragoste autentică, construită treptat, cu mult umor, tandrețe și o chimie care se simte încă din primele lor interacțiuni. Totuși, trecutul nu îi lasă să se bucure pe deplin de prezent.

Justin este nevoit să își asume rolul de tutore legal al fraților săi mai mici, responsabilitate care îi schimbă complet prioritățile și îl obligă să renunțe adesea la propriile dorințe. De cealaltă parte, Emma poartă povara unei copilării marcate de instabilitatea psihică a mamei sale și încearcă, cu disperare, să găsească acel sentiment de apartenență pe care nu l-a cunoscut niciodată.

„Trauma netratată e o crăpătură. Și toate dificultățile, chiar și cele aparent nesemnificative pentru cineva care nu suferă de depresie, se infiltrează acolo. Și apoi, când vine frigul, când viața devine rece, crăpătura se lărgește, se adâncește și apar altele.”

,,Dragostea adevărată se regăsește în spatele cortinei domestice a vieții de zi cu zi. Nu gesturile mărețe arată cu adevărat ceea ce simți pentru partenera ta, ci toate lucrurile mărunte pe care le faci în secret ca să-i ușurezi viața. Nu e nimic spectaculos. Nu e plin de fluturi în stomac și stele în priviri. E real. Așa e dragostea pe care o construiește o relație frumoasă atunci când viața e grea, obositoare și plictisitoare, imaginează-ți cum va fi când va cânta muzica și vă veți plimba sub clar de lună.”

Dincolo de povestea de iubire, „Până la sfârșitul verii” este un roman despre vindecare, familie, responsabilitate și curajul de a-i permite unei alte persoane să îți pătrundă în suflet, chiar și atunci când trecutul te-a învățat să ridici ziduri. Abby Jimenez îmbină cu naturalețe umorul, romantismul și momentele emoționante, oferind cititorilor o poveste care demonstrează că, uneori, cele mai frumoase întâlniri apar tocmai atunci când încetăm să le mai căutăm.

Poate iubirea să vindece rănile trecutului sau doar ne oferă curajul de a le înfrunta?