„O reîntâlnire minunată cu universul Empyrean!”
Vezi cartea pe GoodreadsExistă lumi literare pe care
le părăsim odată cu ultima pagină și lumi în care ne dorim să revenim,
indiferent cât de primejdioase ar fi. Universul Empyrean, imaginat de Rebecca
Yarros, face parte, fără îndoială, din cea de-a doua categorie.
Recunosc că mă fascinează felul
în care literatura fantasy reușește să transforme imposibilul într-o realitate
pe care cititorul ajunge să o accepte firesc. Dragoni, academii militare,
puteri extraordinare, alianțe și trădări – toate acestea ar putea părea simple
ingrediente ale unei literaturi construite pentru divertisment. Și totuși,
dincolo de spectaculos, descoperim adesea întrebări profund umane.
Cât de mult suntem dispuși să
riscăm pentru ceea ce ne dorim? Ce înseamnă să fii ales? Este curajul absența
fricii sau capacitatea de a merge mai departe în ciuda ei?
O întoarcere la Basgiath
Pentru cei familiarizați cu seria
Empyrean, Basgiath nu este doar o academie militară. Este un spațiu al
transformării, în care limitele fizice și psihologice sunt permanent puse la
încercare, iar supraviețuirea devine o victorie în sine.
„Ziua Treieratului” propune o
revenire în acest univers prin treisprezece povești dedicate unuia dintre cele
mai importante momente din existența viitorilor călăreți: întâlnirea cu
dragonii și formarea legăturilor care le vor schimba pentru totdeauna destinele.
Spre deosebire de romanele
principale ale seriei, acest volum, numerotat 3.5, nu urmărește o singură
intrigă amplă, ci promite o explorare a unor experiențe individuale, reunite în
jurul aceluiași eveniment decisiv.
Printre personajele readuse în
atenție se numără Xaden Riorson și Brennan Sorrengail, alături de dragonii
Sgaeyl și Marbh.
Mi se pare interesantă această
schimbare de perspectivă. Uneori, literatura ne face să cunoaștem personajele
prin consecințele alegerilor lor, fără să ne ofere suficient timp pentru a
înțelege momentele care le-au modelat. O poveste despre începuturile unei
legături poate aduce tocmai acea dimensiune suplimentară de care avem nevoie
pentru a privi altfel un personaj deja cunoscut.
Dragonul – mai mult decât o
creatură fantastică
În imaginarul colectiv, dragonul
a fost adesea asociat cu forțele haosului, cu primejdia sau cu răul care
trebuie învins. De la basmele tradiționale până la literatura fantasy
contemporană, această creatură a traversat numeroase transformări simbolice.
În universul Empyrean,
dragonul nu mai este doar adversarul eroului, ci devine partenerul său. Mai
mult decât atât, este o ființă înzestrată cu voință proprie, care nu poate fi
redusă la statutul unui simplu instrument al puterii umane.
Această inversare a perspectivei
mi se pare una dintre cele mai interesante particularități ale universului
creat de Rebecca Yarros.
Omul nu cucerește dragonul. Nu îl
supune prin forță. Dimpotrivă, trebuie să dovedească faptul că merită să fie
ales.
Din această perspectivă, Ziua
Treieratului poate fi interpretată ca un ritual de inițiere, un prag simbolic
între două etape ale existenței. Cel care îl traversează nu mai poate rămâne
aceeași persoană.
Este, într-un fel, o reprezentare
fantastică a maturizării: momentul în care descoperim că dorința de a deveni
cineva presupune asumarea unor riscuri, renunțarea la certitudini și acceptarea
responsabilității.
Despre curaj și
vulnerabilitate
Unul dintre motivele pentru care
literatura fantasy continuă să atragă cititori de toate vârstele este faptul că
transformă conflictele interioare în experiențe spectaculoase.
Frica devine un dragon.
Nesiguranța se transformă într-o
probă de supraviețuire.
Nevoia de apartenență capătă
forma unei legături imposibil de desfăcut.
În spatele acestor imagini se
află însă emoții pe care le recunoaștem cu toții.
În lumea de la Basgiath, puterea
fizică nu garantează întotdeauna reușita. Inteligența, instinctul, capacitatea
de adaptare și hotărârea de a continua pot deveni la fel de importante.
Mi-ar plăcea ca cititorii tineri
să privească aceste povești și dincolo de dimensiunea lor spectaculoasă. Să se
întrebe, de exemplu, dacă adevărata putere constă în a nu avea slăbiciuni sau
în a învăța să trăiești cu ele.
Pentru că, uneori, personajele
care ne rămân în memorie nu sunt cele invincibile, ci acelea care ne arată cât
de dificil poate fi drumul spre propria identitate.
De ce ne întoarcem la
universurile pe care le iubim?
Cred că există o formă aparte de
atașament față de personajele literare. După sute de pagini petrecute alături
de ele, ajungem să le cunoaștem temerile, contradicțiile, aspirațiile și
greșelile.
De aceea, o poveste suplimentară
nu înseamnă neapărat doar mai mult conținut. Poate însemna o nouă ocazie de a
înțelege un personaj, de a descoperi o motivație sau de a reconsidera o
alegere.
„Ziua Treieratului” se adresează
în primul rând cititorilor deja familiarizați cu seria. Farmecul său pare să
depindă tocmai de această apropiere preexistentă față de universul și
personajele Rebeccăi Yarros.
Și aici apare o întrebare
interesantă: avem nevoie de asemenea volume pentru a înțelege mai bine o lume
ficțională sau pur și simplu pentru că nu suntem pregătiți să ne despărțim de
ea?
Probabil că răspunsul se află
undeva la mijloc.
O carte care promite și o
experiență vizuală
Nu pot să trec cu vederea nici
dimensiunea estetică a acestei apariții editoriale.
Ediția specială publicată de
Storia Books este cartonată și cuprinde șaisprezece ilustrații color realizate
de Joe Requeza.
Pentru mine, obiectul-carte are
în continuare o importanță aparte. Îmi place să descopăr ediții îngrijite,
volume în care ilustrația și textul se completează, în care lectura începe,
într-un fel, încă din momentul în care privești coperta.
În cazul literaturii fantasy,
componenta vizuală poate avea un rol deosebit. Ea oferă o interpretare
artistică a unei lumi pe care fiecare cititor și-a imaginat-o deja în felul
său.
Există, desigur, și un mic risc:
acela ca imaginea să limiteze libertatea imaginației. Dar tocmai această
întâlnire dintre reprezentarea interioară a cititorului și viziunea
ilustratorului mi se pare fascinantă.
Mai este literatura fantasy
doar o lectură de evadare?
Mi se pare nedrept să reducem
literatura fantasy la o simplă formă de escapism.
Sigur că ne oferă posibilitatea
de a evada din cotidian. Ne poartă în lumi în care legile realității sunt
rescrise și în care imposibilul devine posibil.
Dar o carte nu este lipsită de
profunzime doar pentru că are dragoni.
În fond, marile teme ale
literaturii rămân aceleași, indiferent de decor: iubirea, moartea, prietenia,
trădarea, puterea, libertatea și căutarea identității.
Ca profesor de literatură, mă
interesează în mod special această capacitate a ficțiunii contemporane de a-i
apropia pe tineri de lectură. Nu cred că trebuie să existe o opoziție între
literatura clasică și cea fantasy. Dimpotrivă, cea din urmă poate reprezenta o
poartă către înțelegerea unor teme și structuri narative întâlnite și în
operele canonice.
Un erou care trece prin probe,
întâlnește aliați, își confruntă temerile și revine transformat nu este atât de
îndepărtat de eroul basmului tradițional.
Se schimbă lumea. Se schimbă
limbajul. Se schimbă mizele spectaculoase.
Dar nevoia omului de povești
rămâne aceeași.
„Ziua Treieratului” este o
invitație de a reveni într-un univers în care alegerea unui dragon poate
schimba o existență, iar curajul nu reprezintă doar o calitate admirabilă, ci o
condiție a supraviețuirii.
Și poate că fiecare dintre noi
are propria Zi a Treieratului – acel moment în care trebuie să decidă dacă
rămâne în siguranța lucrurilor cunoscute sau îndrăznește să devină ceea ce ar
putea fi.
Voi ați citit seria Empyrean?
Ce vă fascinează mai mult: dragonii, personajele sau ideea unei legături care
poate schimba un destin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu