Cărți interzise: Amantul doamnei Chatterley de D.H. Lawrence

 

 Amantul doamnei Chatterley de D.H. Lawrence a fost multă vreme un roman interzis, fiind lecturat în mare secret de persoanele care reușeau să ajungă la această carte. Motivul pentru care nu a fost popularizată este unul extrem de evident, întrucât opera scoate în relief numeroase scene cu conotație sexuală care, cu siguranță, nu erau privite cu ochi buni în prima parte a secolului XX. De asemenea, a existat și un proces în care autorul era acuzat de pornografie și, astfel, romanul a căzut în disgrație ani la rândul. D.H. Lawrence susține că nu este nimic scandalos în legătură cu opera sa, neînțelegând aversiunea celorlalți față de compoziția literară, întrucât omul trebuie înțeles și în esența sa sentimentală: „Cât despre mine, îmi apăr cartea şi poziţia: viaţa nu este acceptabilă decât dacă spiritul şi trupul trăiesc în bună înţelegere, dacă se află un echilibru natural între ele şi dacă dovedesc respect unul pentru altul.”

Revenind totuși la valoarea estetică – deoarece în secolul XXI nu se mai poate pune problema de a interzice această operă – ea se remarcă prin faptul că romanul accentuează o analiză psihologică a personajelor care, privite cu atenție, ascund câte o dramă interioară ce alimentează toate acțiunile lor necugetate și o fină analiză a societății, care se caracterizează prin superficialitate și tragism, uitând să trăiască viața și axându-se pe aspectul material al existenței, asigurat de industrializare. Conflictul interior este foarte bine sondat de către narator și urmărit într-o evoluție constantă. Știm de la bun început, încă din titlu, că lady Chatterley nu este credincioasă, că are aventuri pasagere cu tot felul de bărbați, însă nu ne imaginăm că este capabilă să renunțe la statutul ei privilegiat de lady pentru o viață simplă, previzibilă, în mediul rural. Astfel, autorul câștigă ceva simpatie din partea cititorului și prin episoadele surprinzătoare ale acțiunii.  

Personajele importante ale romanului sunt: Constance (Connie) Chatterley, Clifford Chatterley, Oliver Mellors, Hilda și doamna Bolton.

Connie este nemulțumită de mariajul ei care, în esență, este unul steril, deoarece soțul ei rămâne invalid. Deși, inițial, este motivată să rămână alături de el și să îi fie alături la greu, comportamentul lui o înstrăinează treptat și începe să își analizeze viața, având mereu impresia că tinerețea se va dizolva, iar ea va rămâne o femeie neîmplinită. Cea mai mare dorință a acesteia este să aibă un copil, fapt care se dovedește a fi imposibil alături de Clifford. Astfel, lady Chatterley se îndrăgostește iremediabil de paznicul pădurii, Oliver Mellors, servitorul soțului ei, acesta devenindu-i amant. Alături de el se simte apreciată și rămâne însărcinată, fapt care o motivează să ceară divorțul.

Clifford Chaterlley este un Sir, un bărbat care face parte din aristocrație, iar principala sa frustrare își are sursa în faptul că este invalid, astfel încât caută mereu modalități de a epata. Inițial, devine scriitor, iar cu ajutorul soției scrie opere mediocre pe care le publică și îi asigură un venit, iar, mai apoi, devine interesat de procesul industrializării și investește o parte din bani într-o mină, simțindu-se împlinit că se poate implica într-o afacere pe care o consideră prosperă. Naratorul sondează nemulțumirile soțului asupra vieții, însă îl creionează ca pe un bărbat de tinichea, care în loc să se implice în căsnicie o încurajează pe soție să îl înșele cu bărbați din înalta societate pentru a rămâne însărcinată și a-i oferi un moștenitor. Ipocrizia și-o dovedește spre finalul romanului, când află că soția îl înșală cu servitorul său, iar tocmai pentru că acesta face parte din clasa muncitoare i se pare înjositor ca doamna Chatterley să aibă o relație amoroasă cu acesta.

Oliver Mellors este un bărbat aspru, rece, a cărui personalitate fusese șlefuită în armată și care suferise în prima căsnicie din cauza unei femei egoiste de care nu reușise să divorțeze, ci doar să se separe, nemailocuind în același spațiu. Cu toate acestea, se îndrăgostește de soția lui Clifford, iar adevărata sa renaștere spirituală culminează cu apariția unui copil în viața sa.

Hilda este sora lui Connie, o femeie independentă care nu este de acord cu acțiunile surorii și pe care o judecă aspru, însă își dă seama că nu poate schimba cursul evenimentelor, iar doamna Bolton este servitoarea care îl îngrijește pe Clifford, eliberând-o pe Connie de această responsabilitate. Aceasta își dă seama că stăpâna sa își înșală soțul cu pădurarul însă, în mod surprinzător, nu o trădează și chiar îi înțelege acțiunile, dându-și seama de nefericirea în care trăiește.

Lectura operei este foarte ușoară, întrucât nu prezintă aspecte filozofice sau greu de înțeles. Un aspect interesant este critica pe care naratorul o are față de societate, aruncându-și personajele în tot felul de acțiuni degradante pentru timpurile respective, însă, cu siguranță că ele reflectau o realitate sumbră a perioadei.

Înțelegerea romanului depinde destul de mult de cât de avizat este lectorul, unul experimentat va observa și felul în care se integrează personajele în mediul în care trăiesc, problemele economice ale societății, conflictele interioare, lupta dintre moralitate și pasiune, iar unul la început de drum în universul cititului se va rezuma la scenele – nu puține la număr – în care Connie și Oliver se iubesc într-un cadru paradisiac al naturii, ascunzându-se de ochii lumii. Din punctul meu de vedere, aceste episoade sunt într-un număr exhaustiv, nu mă deranjează erotismul lor, ci faptul că ele sunt repetitive, iar lectorul înțelege cu siguranță care este rostul acestora și nu trebuie agasat cu atât de multe întâlniri amoroase care au același scop, și anume descoperirea carnală a protagoniștilor și, eventual, a modului în care gândesc în raport cu trăirile intense din aceste momente.

Finalul este surprinzător în sine. Fiind obișnuită ca multe opere de factură romantică să se termine tragic, de această dată acest aspect se schimbă și finalul rămâne deschis, interpretabil de către cititor. Nu știm dacă cei doi protagoniști reușesc să divorțeze, Connie de Clifford și Oliver de soția lui, putem fi siguri doar că ei încearcă să întrepindă această acțiune, iar Oliver își găsește de lucru la o fermă, așteptând să își facă un rost pentru a asigura soției un trai decent. Connie îl așteaptă în tot acest timp, sperând la o nouă viață plină de vitalitate alături de un bărbat opus ei din punct de vedere social, dar care ar putea să o facă fericită pe termen lung.

Critica literară s-a pronunțat în legătură cu această operă și tinde să nu o judece pentru episoadele sexuale și să scoată în evidență valoarea literară. Dan Grigorescu, critic literar român, subliniază faptul că: „Amantul doamnei Chatterley a intrat în conștiința pu­blicului și a cri­ticii ca o scandaloasă inovație a prozei na­rative engleze. De fapt, însă, așa cum s-a demonstrat, e o carte care, la o cercetare atentă, își găsește predecesori printre acele opere ce proiectează imaginea unor oameni în căutarea fericirii ce nu poate fi atinsă decât cu prețul unei dăruiri totale, al renunțării la propria ființă pentru împlinirea totală a ființei celuilalt. Romanul lui Lawrence e, de fapt, o fabulă despre nefericire. Sau poate, mai exact, despre fragilitatea fericirii...”