Tot
ce nu știai despre autor:
- Radu Tudoran este pseudonimul lui Nicolae
Bogza
- Este fratele mai mic al îndrăznețului poet
Geo Bogza
- A fost ofițer, apoi ziarist și redactor
- Din 1942 se dedică în totalitate scrisului
- Laureat al Premiului Academiei Române
- Laureat al Premiului Special al Uniunii
Scriitorilor din România
- Unul dintre cei mai îndrăgiți autori din
perioada postbelică
Un
port la răsărit
Radu
Tudoran și romanul său Un port la răsărit,
publicat în 1941, reprezintă prima alegere de lectură din acest an, o operă de
571 de pagini, atent construită, care reliefează un alt Tudoran față de cel din
Toate pânzele sus. Narațiunea
homodiegetică, complexitatea psihologică a fiecărui personaj pun în lumină o
construcție deosebită care se vede în mod clar că a fost rafinată de un talent
aparte al autorului, întrucât avea doar 31 de ani în momentul publicării
romanului.
Opera
Un port la răsărit evidențiază
povestea de viață a unui inginer din București proaspăt angajat la o uzină din
Liman. Străin complet de societatea din această zonă, protagonistul trebuie să
se integreze și să se obișnuiască cu mozaicul de personalități ale
personajelor. În Liman totul are o curgere lentă, toți vor să trăiască clipa și
nu sunt interesați să evolueze profesional.
Cartea
este structurată în trei părți, iar primele 200 de pagini, partea întâi, dezvăluie
experiența de viață și integrarea inginerului în noua societate, dar și
schimbarea sa, cufundându-se din ce în ce mai mult în vaporii alcoolului. Această
etapă se termină cu afirmația dureroasă a tânărului care nu se mai recunoaște
pe sine, spunând: Simt pentru mine o milă
amară. Sunt un bețiv, un bețiv! ...îngân, cu ochii în soarele răsărit pe malul
celălalt.
Din
acest moment, viața sa ia o altă întorsătură, deoarece proprietarul uzinei
moare, afacerea rămâne în paragină, soția sa neștiind să o gestioneze pe moment,
iar comandorul Maximov, un personaj destul de misterios al romanului, îi
propune să călătorească pe mare cu ajutorul iahtului său, să descopere noi
experiențe și, mai ales, imensitatea acvatică. Comandorul rus Maximov este un
personaj tragic al romanului, a fugit în 1917 din Rusia cu iahtul botezat „Ludmila”,
după fata lui pe care o pierduse, fiind omorâtă de bolșevici. Tot aceștia
luaseră viața soției și îl lăsaseră cu o durere amară. Bolnav de plămâni,
Maximov găsește în Liman un refugiu, care se dovedește a fi un spațiu al unei
noi captivități. În ciuda acestui fapt, îl încurajează pe inginer să își
depășească limitele, dându-i iahtul său, învățându-l să îl stăpânească și
insuflându-i încredere.
Cel
mai așteptat personaj al romanului este Nadia, o fată cu o existență interesantă, ce avea grijă de unicul
ei frate care se afla în sanatoriu. Personajul feminin devine speranța
inginerului de a-și reabilita viața, se îndrăgostește profund și irecuperabil
de ea, îi devine muză, inițiatoare în tainele înotului, iar într-un mod
metaforic spus îi dezvăluie complexitatea libertății. Cei doi se întâlnesc în
Bugaz, prima oprire a inginerului de când plecase din Liman cu ambarcațiunea
comandorului.
Mi se părea că am pierdut simțul timpului, al
lunilor, al zilelor, al orelor, și-ale celor din urmă și ale celor următoare.
Nu știam de cât timp ne cunoaștem; nu-mi aminteam nimic dinaintea ei, ca și
când am fi pornit în lume de la început, amândoi alături, și așa trebuie să
mergem până la sfârșit, pe această corabie, sau pe alta, care ne unea
existențele tot atât de firesc cât le unește pe ale oamenilor aflați sub același
acoperiș. (Tudoran, 2022:518)
Nadia
și inginerul pornesc într-o călătorie pe mare care poate fi asemuită cu o
călătorie prin viață, întrucât personajul feminin îi devine sprijin în toate
momentele grele.
Finalul
este surprinzător, spectaculos, produce emoție în rândul cititorului care este
ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină.
Sincer
vorbind nu am avut foarte multe așteptări de la acest roman, deoarece opera Toate pânzele sus nu a reușit să mă facă
să iubesc scriitura autorului, însă această operă mi-a demonstrat cât de
cameleonic este Radu Tudoran. Am ajuns să citesc opera Un port la răsărit datorită referințelor critice de pe copertă, așa
cum s-a întâmplat și cu alte romane:
Un port la răsărit rămâne unul dintre
cele mai frumoase romane de iubire din literatura noastră. Radu Tudoran se
vădește deopotrivă psiholog și narator, poet al inimii și poet al apelor, în
zugrăvirea cărora folosește un stil dintre cele mai epurate. Un port la răsărit
consacră un romancier de mare clasă.
Perpessicius, 1942
Radu Tudoran a fost unul dintre
puținii profesioniști ai scrisului de la noi. În timpul comunismului, s-a
manifestat în continuare ca un profesionist. În 1977, numărul total al
exemplarelor din cărțile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori,
depășea 1.400.000.
Alex Ștefănescu, 2010
Puncte
tari:
- Construcția personajelor
- Imaginile vizuale acvatice
- Acțiunea
- Finalul surprinzător
Singurul
punct slab ar fi utilizarea termenilor cunoscuți doar de persoane care au avut
de a face cu domeniul navigației.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu